miercuri, 25 iulie 2012

De Ce ?!

Sunt adolescenta. Acum e vara.Combinatie fatala.Vrei sa iesi sa te distrezi.
Dar unde?! 
Sa mergi intr-o tabara , excursie?Cam greu  din punct de vedere financiar pentru familia mea.(Vara viitoare imi voi lua un job part-time)
Orasul asta e atat de mic si plictisitor.Norocul nostru e ca avem iesire la Dunare si o delta ca alt fel eram uitati de lume ....Si cum ziceam vrei si tu sa iesi, dar na .. bugetul nu-ti permite sa stai in fiecare zi la o cafea sau o bere , asa ca iti petreci minutele din viata gandindu-te ce ai putea sa mai faci , si asa se mai duce o zi din dulcea vacanta de vara pe care ai asteptat-o cu atata ardoare de parca ar fi fost cel mai bun lucru ce se poate intampla .Sfarsesti plimbandu-te pe strazile anoste pe care ai sti sa mergi si cu ochii inchisi , deoarece orasul e prea mic ca sa-ti mai ofere surprize .
Si totusi se mai intampla sa licareasca o urma de speranta si cineva sa se ofere sa te scoata din rutina verii atat de sfasietoare. 
Dar si aceasta din urma iti este spulberata de ora intrarii in casa .Prietenii tai normali ies din casa cam cu jumatate de ora inainte ca tu sa intri.Si chiar daca prin lungi cererei si ochi de catelusi iti convingi parintii nu reusesti sa obtii decat o jumatate de ora. ( probabil pentru ca sunt fata )
De club nici nu se pune vorba .Singurele mele ocazii sa merg in club sunt party-urile organizate de licee.
Mai sunt si acele zile cand se organizeaza concerte vreo'trei zile la rand.Este una din ocaziile care mi se ofera sa tau pana pe la 12 noaptea.Chiar si atunci mama mea ma mai suna sa se asigure ca sunt bine.
E atat de greu sa obtii increderea unui parinte.
Cat pot sa-i invidiez pe prietenii a caror parinti ii lasa sa faca ce vor.
E atat de greu sa fi adolescent ! In momentul de fata nu mi-au mai ramas decat 847 de zile pana sa fac 18 ani .Din punct de vedere legal nu ma va mai putea opri nimeni sa stau pana tarziu. Dar cu ce folos . Anii mei de liceu , care se spune ca sunt cei mai dulci , se vor fi spulberat demult.
Nu-mi ramane decat sa ma impac cu ideea ,realizand ca parintii mei ti mult la mine desi ducand aceasta iubire intr-un punct enervant si greu de inteles pentru mintea mea de adolescent si sa mna bucur de anii ce mi-au mai ramas din adolescenta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu